|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Să ne iubim
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-12-04 | |
Mi s-a rupt lemnul crucii la gleznă.
Când mă plimb îmi iese Un os alb și lung Prin picior. I-am spus doamnei mele: „Coase-l!” Mi-a zis: „Aruncă-l!” „Nu!”, i-am răspuns. „Bagă-l pe foc!”, insista. „Nu! Cu el Și când merg Și când stau Și când dorm Mă simt cel mai bine.” De atunci nimeni nu mă vede. Toți privesc crucea, glezna și osul. Și doamna mea, Care l-ar arde și arunca, Îmi tot zice: „Ce bine îți șade Cu glezna crucii ruptă! Râd și cucii de tine. Parcă ai fi nălucă!”
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate